Predica la Sfantul Apostol Toma

6 octombrie

Frati crestini,

Nu mult timp dupa anul 40 d. Hristos, un vestit imparat din indepartata Indie – pe nume Gundafor – trimise in lumea toata pe un vestit om al curtii sale, sa-l caute pe cel mai stralucit arhitect al acelor vremuri. Dorea acel imparat sa-si zideasca un palat mare si frumos, asa pe cum il zarea in vraja dorurilor sale. Si cum nu gasise pe nimeni mester pentru asa ceva in imperiul sau, a trimis pe omul sau de incredere Avan, sa-l caute pe acel constructor minunat in partile Siriei…

Dupa ani si ani de zile, acest trimis imparatesc intalni in partile Palestinei pe un oarecare Toma. Si lui ii spuse trudnica sa alergare. Acesta o asculta cu mare luare aminte, intrezarind in ea implinirea chemarii sale. Caci si el era framantat sufleteste de gandurile unei constructii noi, ale unei noi zidiri a omenirii, pe care el avea porunca sa o urzeasca si s-o inalte in partile indepartate ale rasaritului Asiei. De aceea ca un indemn launtric el primi gandul de a se arata pe sine ca pe cel mai iscusit ziditor de palate imparatesti, precum altul in lume nu-i…

Si asa pornira la drumul cel indepartat al Indiilor, Avan cu bucuria de a fi gasit ceea ce imparatul sau dorea, iara Toma cu aceea ca “Domnul sau si Dumnezeul sau”, ii deschisese calea de a urzi si zidi si el o zidire noua, o faptura noua, o imparatie noua…

Dupa obositoare alergari cu bogate intamplari de calatorii, au ajuns in imperiul Indiilor, la imparatul locului. La el, unul pe altul s-au infatisat ca cel mai mester arhitect al unui palat cum nu va fi altul mai mare si mai frumos. Bucuros de a-si fi gasit omul, imparatul ii si arata locul, intr-adevar incantator! Drept plata ii dadu aur mult, cum numai un imparat al aurului putea sa-i dea… Apoi ii hotari ca in cativa ani sa inalte si sa impodobeasca palatul mult dorit…

O, fratilor, aceasta-i minunea cea mare! Dumnezeu prin pronia Sa, ajutase pe ucenicul Sau iubit, pe Apostolul Toma, sa-si implineasca chemarea ce o avea, de a propovedui crestinismul in India. Prin aceasta nevazuta calauzire, el ajunsese sfetnicul unui puternic imparat pagan, si bogat foarte printr-o taina mai presus de fire… De aceea, Sf. Apostol Toma, cu graba isi si incepu misiunea. Mai intai, dupa pilda Celui dintai si a Celui mai mare Arhitect al lumii, Dumnezeu, cauta sa raspandeasca lumina in intreg imperiul sufletesc al lumii pagane de acolo. Si asa propovedui poruncile luminii, care prin adevarul lor, slobozira sufletele cele inlantuite cu pacate… Iar dupa pilda Invatatorului sau, multe suferinti tamadui si, cu aurul ce avea, pe saraci ajuta. Si asa el porni in imperiu ca sa-si tocmeasca mesteri pentru zidirea unei imparatii a credintei, pentru inaltarea unui palat imparatesc in care din nou sa instaleze pe imparatul cel care demult fusese alungat de el, pe urmasul lui Adam.

Totodata se ingrijea si de palatul imparatului, caci dupa cativa ani, precum fusese invoiala, imparatul ii trimise intrebarea, de e gata cu cladirea. Iara el ii raspunse ca mai are acoperisul de lucrat. Si pentru ca imparatul dorea ca boltile sa fie ca si bolta cerului de luminate si impodobite, ii trimise iarasi aur mult si pietre scumpe, pe care mesterul sa le puna la tavane…

Si cu acest bani, Sf. Apostol Toma rascumpara din robie multe suflete, luminandu-le cu soarele credintei celei noi. Si asa apropie cerul cel frumos si vesnic al credintei in Hristos, de sufletul a mii si mii de oameni, ce traiau in salbaticie si intuneric…

In sfarsit, cand imparatul socoti ca totul este aproape gata, merse cu grabire la locul dorit, pentru a curma si zvonul ce se raspandise, ca nimic nu s-a lucrat… Dar acolo, spre uimirea lui de necrezut, gasi iarasi pajistea smaltuita drept covor, orizontul drept pereti si bolta cea cereasca drept acoperis, iar vazduhul ca-ncapere… Peste fire turburat, dadu porunca sa-i caute imediat oriunde pe Toma si pe Avan si aducandu-i legati la el, il intreba pe Toma: “Oare ziditu-mi-ai palatul?” Iara el a zis: “L-am zidit!” Si a zis imparatul: “Atunci sa mergem si sa vedem zidirea ta”. Raspuns-a insa Apostolul: “Nu poti ca acuma sa vezi palatul acela, ci cand din viata aceasta te vei duce, atuncea-l vei vedea, si salasluindu-te in el cu bucurie vei petrece acolo in veci”. Atuncea imparatul si mai mult maniindu-se, socotind ca rade de el, a dat porunca sa-i arunce pe amandoi in cea mai grea temnita, pana ce-i va pedepsi cu chinurile unei groaznice morti.

Si in temnita fiind, Avan ocari pe Apostol, zicand: “Tu si pe mine si pe imparat ai amagit, spunand ca esti iscusit arhitect, iar acum ai pierdut si aurul imparatului si viata mea. Caci iata, pentru tine patimesc si voi muri in chinuri groaznice”… Atuncea Apostolul il mangaie, zicandu-i: “Fii in pace, nu vom muri acuma, ci vom fi liberati, iar imparatul ne va cinsti pentru palatul ce l-am zidit in imparatia cerului”…

Si iata ca in acea noapte se imbolnavi de moarte fratele imparatului. Si chemand pe imparat la patul sau ii zise: “Pentru turburarea ce o ai, si eu m-am turburat grozav, si acuma voi muri”. Si pe data a si murit. Sfasiat de durerea cea din urma, imparatul mai uita de cea dintai,… si asa pedeapsa o amana.

Ingerul Domnului luand sufletul celui mort, il inalta sus in ceruri, purtandu-l in slava cea vesnica. Si pe cand el se desfata cu privirea celor mai stralucite palate ce sclipeau in lumina, ingerul il intreba: “In care din toate acestea vrei sa locuiesti?” Iar sufletul privind spre cel mai frumos palat, a spus: “De mi s-ar da voie sa stau intr-un colt din acest palat, nimic nu mi-ar mai trebui”. Atuncea ingerul i-a spus: “Nu vei putea sa stai in acest palat, caci el este al fratelui tau, pe care l-a zidit Toma streinul, cu aurul ce i s-a dat”. Apoi sufletul a zis: “Doamne, da-mi voie ca sa ma-ntorc in lume si sa rascumpar de la fratele meu acest palat, caci el nu stie de frumusetea lui, si apoi iarasi voi veni aici”. Atunci ingerul a intors sufletul in trup si mortul a inviat. Si desteptandu-se din moarte ca dintr-un somn, el grai astfel catre fratele sau imparatul: “Stiu bine, imparate, ca ma iubesti ca pe fratele tau, stiu ca moartea mea a sfasiat cu durere sufletul tau, si de ti-ar fi fost cu putinta sa ma rascumperi de la moarte ai fi dat chiar jumatate din imparatia ta”. Si el ii raspunse: “Asa este”. Atuncea ii spuse imparatului: “Da-mi palatele tale pe care le-ai zidit in ceruri, si toata bogatia mea de pe pamant sa o iei in locul acelora”. La care imparatul se grabi sa-l intrebe: “De unde am eu palat in ceruri?” Si a zis fratele: “Cu adevarat, ai un palat cum nu stii si nici n-ai vazut candva sub ceriu. Si pe acesta l-a zidit Toma pentru tine; eu l-am vazut si m-am minunat de frumusetea lui, si am dorit sa locuiesc in el, dar nu mi s-a dat voie, spunandu-mi-se ca e al tau. Si de aceea m-am rugat sa-mi dea voie sa viu la tine, sa-l rascumpar, dandu-ti in schimb toate averile mele de pe pamant.” Atuncea imparatul, cu intelepciune ii raspunse: “Iata avem pe langa noi acelasi zidar, si acela poate sa-ti faca la fel astfel de palat in ceruri.” Si acestea zicandu-le imparatul, indata a trimis si a scos din temnita pe Toma. Si alergand in intampinarea Apostolului, si-a cerut iertare. Iar Apostolul multamind pentru toate lui Dumnezeu, ii invata pe amandoi credinta crestina, luminandu-i apoi cu botezul. Si asa imparatul si fratele sau se increstinara…

Frati crestini, acesta-i Sf. Apostol Toma, ucenicul Domnului nostru Iisus Hristos. Si cele ce am spus eu, nu-s decat un crampei din istoria raspandirii crestinismului in India. Caci inca multi ani de trudnic misionarism a desfasurat Sf. Apostol Toma in India, unde, mai tarziu, a si primit moartea de martir, fiind ucis cu sulita de catre pagani, intr-o zi de 6 Octomvrie.

Mai inainte de martirajul sau din India, Sf. Apostol Toma, ca si ceilalti Apostoli a avut chemare tainica de a lua parte la Adormirea Maicii Domnului. Insa printr-o iconomie dumnezeiasca, el singur dintre cei doisprezece Apostoli, a ajuns mai tarziu, fiind inmormantata deja Maica Domnului. Si atuncea a cerut voie ca sa se ridice piatra de pe mormant, si asa sa poata si el saruta mana Maicii Domnului. Dar mare a fost minunea ce au vazut-o cu totii! Sf. Trup al Maicii Domnului nu mai era in mormant, el fusese inaltat la ceruri de catre Fiul Sau, Domnul nostru Iisus Hristos. Si asa si de data aceasta, prin intarzierea sa, Sf. Toma incredinta lumea toata despre dumnezeirea credintei noastre…

Fratilor, Sfantul Apostol Toma, dupa cum ne spune traditia sfanta, s-a nascut in satul Paneada din tinutul Galileii. Numele lui de Toma, talcuit pe greceste e acela de Didimus, iar talmacit pe romaneste, geaman.

La apostolat el a fost chemat de Domnul nostru Iisus Hristos, pentru ravna sa catre sfintenie si pentru dragostea de cele sfinte pe care a vazut-o in inima sa. In Sfintele Evanghelii noi avem pomenire de trei ori despre Sf. Apostol Toma. Pentru intaia oara, atuncea cand Mantuitorul spuse Apostolilor ca “Lazar a murit… de aceea sa mergem la el.” Atuncea Apostolii au zis: “Ravi, acuma Te cautau Iudeii sa te ucida cu pietre, si iara Te duci acolo?” Ei bine, singurul dintre Apostoli care marturisi dragoste pana la jertfa vietii sale pentru Domnul nostru Iisus Hristos a fost Sf. Toma, care a si spus imediat: “Sa mergem sa murim si noi cu el.” (Ioan XI). Iata sufletul de Apostol al Sf. Toma, inainte de a pleca in propoveduire!

Iar a doua oara se face pomenire de Sf. Apostol Toma in Sf. Evanghelie, atuncea cand Mantuitorul a grait cuvantarea de pe urma catre ucenicii Sai, cautand sa-i incurajeze spunandu-le acestea: “In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri; iar de nu ar fi, v-as fi spus: Ma
duc sa va gatesc loc! Si de Ma voi duce si va voi gati loc, iarasi voi veni si va voi lua la Mine, ca sa fiti si voi unde sunt Eu; insa unde Ma duc Eu stiti, si stiti si calea.”

Zisu-I-a Toma: “Doamne, nu stim unde Te duci, si cum putem sa stim calea?”  Iara Iisus i-a zis: “Eu sunt Calea si Adevarul si Viata. Nimenea nu vine la Tatal decat numai prin Mine. De M-ati fi cunoscut pe Mine, ati fi cunoscut si pe Tatal Meu, si de-acum Il cunoasteti si L-ati vazut”. (Ioan XIV, 2-7). Aratandu-se prin aceasta ca Mantuitorul este calea mantuirii, ca El este adevarul care lumineaza si slobozeste, ca El este viata, ca unul ce este Parintele Insusi al vietii.

Dar, fratilor, iata ca acuma vine randul si despre cel de-al treilea fapt de care se pomeneste in Sf. Evanghelie despre Sf. Apostol Toma. El e cel din urma, dar cel mai important. Cine nu-l cunoaste? Crestinatatea toata il marturiseste. Ba si necredinciosii stiu ceva despre necredinta lui Toma. Cine nu stie ca dupa Invierea Domnului Hristos, toti Apostolii ce-L vazura marturiseau lui Toma minunea, dar el nu credea, ci le spunea: “De nu voi vedea in mainile Lui semnele cuielor si de nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si de nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede”.

Iara dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru si Toma cu dansii. Venit-a Iisus, fiind usile incuiate, si a statut in mijloc si a zis: “Pace voua”. Apoi a zis lui Toma: “Ada-ti degetul incoace si vezi mainile Mele; ada-ti mana si o pune in coasta Mea, si nu fi necredincios ci credincios”.

Si a raspuns Toma si a zis catre Domnul: “Domnul meu si Dumnezeul meu!” Iara Iisus i-a zis: “Pentru ca M-ai vazut, Toma, ai crezut; ferice de cel ce nu M-a vazut si a crezut” (Ioan XX, 25-29).

Iata necredinta Apostolului Toma care e apoi marturia celei mai puternice credinte. Ea e credinta cu care se impodobesc crestinii, e credinta care da puteri de incredere celor sovaielnici in a crede, si e in acelasi timp ca o mustrare grea ce apasa pe sufletul celor tarzielnici in a crede…

O, fratilor, fie ca si omenirea de astazi, care are inaintea ei doua milenii de crestinatate, cu tot atatea infrangeri si victorii, cu tot atatea rastigniri si invieri, cu totii sa zicem inaintea Domnului nostru Iisus Hristos: “Domnul meu si Dumnezeul meu!” Da, in Biserica, prezent si vesnic este Domnul nostru Iisus Hristos, de aceea si noi cei greoi in a crede, sa zicem: “Domnul meu si Dumnezeul meu!” Dar aceasta sa o marturisim si noi cu zguduirea sufleteasca a Sf. Apostol Toma, cand in genunchi cazand inaintea Lui, a spus: “Domnul meu si Dumnezeul meu!”

Si asa cu totii sa ajungem sa fim niste apostoli ai credintei. Fiecare sa fie un apostol pentru imperiul inimii sale. O, fratilor, dar astazi intreaga omenire pare o infierbantata Indie. Sufletul nostru e pagan ca si al Indiei. De aceea fiecare sa se simta cu chemarea de misionar pentru el si pentru aproapele sau. Si asa si noi sa putem sa zidim o omenire noua, un suflet nou; sa refacem imperiul credintei, in care imparat sa nu fie un om, ci Insusi Dumnezeu cu adevarul Sau, cu bunatatea Sa, cu atotputernicia Sa, cu vesnica iubire de oameni, in fata Caruia noi sa marturisim ca si Sf. Apostol Toma:
“Domnul Dumnezeul meu!”
Amin.

Protosinghel Dr. Vasile Vasilache
Predicatorul Sfintei Patriarhii
Bucuresti, 1943

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-apostol-toma-126209.html