Sfantul Ierarh Nicolae

 

Ne intalnim pe 6 decembrie in pomenirea sfantului ierarh Nicolae. Bunul sfantul Nicolae era un mare ierarh, un arhiereu al lui Dumnezeu care avea legaturi directe cu imparatul Constantin, [la] primul Sinod de la Niceea, un om cu multe relatii in lumea aceasta pamanteasca.

Cu sfantul Nicolae, noi avem o socoteala mai personala la manastire aici. Adica sfantul Nicolae a fost patronul bisericii de lemn care a fost candva pe acest loc unde fericitul Antim Ivireanul, cautand loc pentru o biserica de piatra, negasind in alta parte, a primit acea oferta a ctitorilor de la vechea manastire, vechea bisericuta de lemn, sa faca in locul ei aceasta biserica de piatra si, ca recunostinta sau ca plata, sa fie socotit si sfantul Nicolae patronul acestei sfinte manastiri – el fiind patronul bisericutei din lemn care a fost inainte aici. Fericitul Antim a fost de aceeasi intelegere cu ei si a pastrat pe sfantul Nicolae patron acestei sfinte biserici. In aceasta icoana cu patru sfinti care sunt patronii lui Antim si patronii manastirii, al doilea e sfantul Nicolae1. Intaiul este Alexie omul lui Dumnezeu, al doilea sfantul Nicolae, al treilea sfantul Antim, patronul lui Antim Ivireanul si a patra sfanta Agata. Toti au legaturi cu aceasta manastire si cu fericitul Antim Ivireanul. Deci sfantul Nicolae are legaturi directe cu aceasta manastire; azi a fost si hramul manastirii.

Sfantul Nicolae, asa cum stiti de fapt – din an in an se repeta multe lucruri din viata lui pamanteasca, din milosteniile lui – a facut multe lucruri inalte in viata lui pamanteasca si dupa aceea.

Se povesteste cu detalii si ca staruinta, intre minuni, acea fapta de milostenie a lui facuta catre o familie in care erau trei fete sarace. Tatal lor era dispus sa le lase sa-si traiasca viata de lume, o viata in pacate, ca sa poata sa-si duca viata lor mai departe. Afland sfantul Nicolae acest lucru, a facut, asa cum facea el de obicei, un gest care a fost salvator pentru acea familie, ca si pentru multe altele. Adica stiti, in timpul noptii s-a dus cu o punga de bani de aur si i-a aruncat pe fereastra unde stia ca dorm acele trei fete. Dimineata s-au trezit cu aceasta bogatie neasteptata de nicaieri. In noaptea urmatoare a facut acelasi lucru; tatal fetelor care a aflat de acest fapt, fara indoiala ca a ramas uimit si era dornic sa stie cine e acest mare binefacator. A stat la panda si, in noaptea urmatoare, cand a fost din nou sfantul Nicolae cu darul lui, l-a observat. Si a cazut in genunchi multumindu-i, asa cum putea sa multumeasca un tata disperat in asemenea ocazii, ca salva cinstea celor trei fete ale lui. Aici jos, sub icoana sfantului Nicolae, e aceasta minune, acest moment din viata lui: cele trei fete care dorm aici, sfantul Nicolae la fereastra arunca banutii. De aceea sfantul Nicolae a ramas patronul fetelor sarace si al fetelor care vor sa se marite si nu pot. Pentru ca de obicei in lume e acest schimb de bunuri pamantesti. Daca ai zestre buna te iau, daca nu, te lasa si nu intereseaza. Cele care se roaga cu adevarat la sfantul Nicolae au acest raspuns binefacator de la el.

De asemenea, sfantul Nicolae stiti ca este patronul copiilor, cu darurile. Acest obicei este izvorat dintr-o minune a sfantului Nicolae. Adica, intr-o calatorie a sfantului Nicolae, a trecut pe la un han si (…) hangiul, un om rau, un criminal am putea spune, a luat trei copii, i-a prins el de unde i-a prins, i-a adus si i-a junghiat in pivnita lui ca sa faca mancare la calatori. Sfantul Nicolae trecand pe acolo a aflat. A intrebat: „De ce ai facut fapta aceasta?” – „N-am facut-o!” – „Coboara cu mine in pivnita!” A coborat, bietii copii erau junghiati, curgea sangele din ei. Sfantul Nicolae a facut rugaciune, i-a binecuvantat si copiii au saltat vii. Aceasta minune a ramas de neuitat, din ea s-a nascut acest obicei, ca in ajunul sfantului Nicolae sa primeasca copilasii ghetute sau alte obiecte la masura, la varsta lor: daruri de la sfantul Nicolae.

Si alte multe minuni a facut sfantul Nicolae in viata lui pamanteasca. A luat parte la sinodul de la Niceea, cum stiti, primul sinod ecumenic, cand s-au facut primele sapte articole din Crezul nostru crestin: „Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal atottiitorul…” si celelalte articole. Si aici era o disputa, cum stiti, o disputa cu un mare eretic, Arie, care tagaduia ca Iisus Hristos e de aceeasi fiinta cu Tatal ceresc. Adica spunea acest Arie ca a fost candva un timp, in departata vesnicie, cand Fiul nu era: Iisus Hristos, Cuvantat lui Dumnezeu, Logosul cum spun teologii, n-a fost. Or, El era Cuvantul Tatalui si Evanghelia sfantului Ioan de la inceput spune asa: „La inceput era Cuvantul“, acest Iisus Hristos; la inceput, si n-a fost vreme cand El n-a existat. Aceasta discutie a fost la sinod si era si sfantul Spiridon, pe care il sarbatorim saptamana cealalta. Oameni care nu erau mari carturari, insa erau niste oameni plini de duhul lui Dumnezeu. Si sfantul Spiridon a facut acea minune cu caramida: luand o caramida in mana, cum stiti, a binecuvantat-o si a strans-o in mana. A tasnit focul in sus, a curs apa in jos si a ramas cu lutul in mana. Si a spus: „Aceasta caramida este un singur obiect, insa are in ea trei elemente: focul, apa si lutul. Asa e si Sfanta Treime, sunt trei si formeaza una“, unitatea aceasta a Sfintei Treimi. Si a convins foarte mult sfantul Spiridon. Iar sfantul Nicolae, cat era de bland si de bun, vazand incapatanarea lui Arie, i-a tras o palma la sinod care l-a durut poate mai putin, insa l-a rusinat foarte mult, pentru ca din ravna fac si sfintii asemenea gesturi care pentru unii oameni sunt de scandal. Insa… a fost necesara aceasta palma acelui barfitor de Dumnezeu, Arie ereticul pe care sfintii Parinti il infiereaza cu cuvinte grele, pentru ca a atacat dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu Care ne-a mantuit pe noi toti.

Parintele Sofian Boghiu

sursa: https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-nicolae/pomenirea-sfantului-ierarh-nicolae-155974.html